Seminar: Comunicare interpersonală - Modul 1
Paradigme
Dacă îți dorești schimbări mici în viața ta, lucrează la atitudine.
Dacă vrei schimbări mari și importante, lucrează la paradigmele tale.
Paradigme – ce sunt acestea și de ce ar trebui să fim preocupați de modul în care ne afectează comunicarea de zi cu zi? Paradigmele sunt o multitudine de obiceiuri. În cele mai multe cazuri, aceste obiceiuri nici măcar nu sunt create de tine și, totuși, îți ghidează fiecare mișcare pe care o faci.
Paradigmele stau la baza atitudinilor şi comportamentelor noastre, şi le prefigurează.
Nu suntem în stare să acţionăm cu integritate în afara lor.
Nu putem menţine un echilibru dacă vorbim şi acţionăm altfel decât percepem.
Vedem lumea nu aşa cum este, ci aşa cum suntem noi — sau cum am fost condiţionaţi s-o vedem.
Când deschidem gura să descriem ce vedem, în realitate ne descriem pe noi înşine, felul nostru de a percepe, paradigmele noastre.
Paradigmele noastre, corecte ori incorecte, stau la baza atitudinilor şi comportamentelor noastre şi, în ultimă instanţă, la baza interrelaţiilor noastre sociale.
Dacă vrem cu tot dinadinsul să ne ameliorăm substanţial modul de viaţă, trebuie să ne schimbăm paradigmele, căci mentalitatea noastră şi conduita se nasc din ele.
La seminar v-om aborda cele mai des întâlnite paradigme în comunicare și cum să le schimbăm.
Cum apar paradigmele:
O ilustrare foarte bună a fenomenului de naştere a unei paradigme consider că este ceea ce s-a întâmplat într-un laborator, când instinctul de turmă şi influenţa anturajului au funcţionat şi în cazul primatelor. Un grup de oameni de ştiinţă au pus într-o cuşcă cinci maimuţe, şi în mijlocul cuştii o scară, iar deasupra scării o legătură de banane. Când o maimuţă se urca pe scară să ia banane, oamenii de ştiinţă aruncau o găleată cu apă rece pe celelalte, care rămâneau jos. După ceva timp, când o maimuţă încerca să urce scările, celelalte nu o lăsau. După mai mult timp nici o maimuţă nu se mai urca pe scară, în ciuda tentaţiei. Atunci oamenii de ştiinţă au înlocuit una din maimuţe. Primul lucru pe care l-a făcut aceasta a fost să se urce pe scară, dar a fost trasă înapoi de celelalte şi bătută. După câteva bătăi nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scară. A fost înlocuită o a doua maimuţă şi s-a întâmplat acelaşi lucru. Prima maimuţă înlocuită a participat cu entuziasm la baterea novicei. O a treia a fost schimbată şi lucrurile s-au repetat. A patra şi în fine a cincea au fost schimbate. În final, oamenii de ştiinţă au rămas cu cinci maimuţe, care, deşi nu primiseră niciodată o baie cu apă rece, continuau să lovească maimuţele care încercau să ajungă la banane. Daca ar fi fost posibil ca maimuţele să fie întrebate de ce le băteau pe cele care încercau să se caţere pe scară, răspunsul ar fi fost probabil: “Nu ştim. Lucrurile întotdeauna au fost aşa aici…”
